Pfff... si iar sunt aici si iar vad ochelarii de soare negri ce ma fac sa tremur. Si azi a fost o zi plina de deja-vu, amintiri a unor vise de mult avute si crezusem pana acum, uitate. Cu 4 cafele ( cel putin) baute pe zi, cum m-am obisnuit, am totusi o stare de calm, perturbata doar de vederea ochelarilor negri de soare. Am curajul( sau poate naivitatea) sa cred ca desi e mult rau e si bine, ca poate nimic nu se intampla fara motiv, ca poate dupa ce ma voi ajuta in propria echilibrare si armonizare, voi ajunge sa-mi zambesc in oglinda (si sa-mi spun: Stii, tu esti ce vroiam sa devin). Vreau sa ma apuc sa construiesc o lume frumoasa( cu cafea cu scortisoara si retete interesante, cu suporturi de creioane si pixuri facute de mine), sa-mi infrumusetez viata, cu culori si zambete, un pic de curent hippie nu strica niciodata. O sa incerc totusi sa fiu mai retinuta, creierul limbic sa fie mai asezat iar fluturii din stomac sa nu mai bea atat de multa cafea. Obrajilor le cer sa nu mai fie atat de indragostiti de culoare rosu iar muschilor sa doarma, sa nu-mi mai tremure barbia.
Maybe...more than words.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu