In oglinda

Ma privesc in oglinda... ma uit la mine...sunt plina de vanatai si sange pe maini...incerc sa ma spal...dar nu se ia..ma gandesc al cui e sangele acesta...ce am facut..incerc sa-mi amintesc ...teroare..groaza...tremur...incet imi apar fragmente ca dintr-un vis...sunt eu...in alt apartament, acel apartament caruia ii stiam toti peretii...toate colturile si privelistea minunata ...in care stateam, priveam pe fereastra si ma uitam la ei iar paranoia ma cuprindea..ma fascina dar nu vroiam sa ajung acolo.  Sunt la podea...tip dupa ajutor dar el nu ma aude..ii cer sa ma lase dar el nu aude..ii cer sa ma ajute dar el nu vrea. Plang si el nu se opreste...Si incet incep...incep sa-mi faca rau singura sa nu-i fac lui... ma lovesc pe mine sa nu-l lovesc pe el...ma distrug pe mine sa nu il distrug pe el...dar el nu vede...si imi vad sangele pe podea...pe podeaua aceea murdara... Eram cealalta eu... Eul care credea ca va fi mai bine, care credea in oameni buni si credea ca merita tot ( tot raul, evident), un Eu naiv, copil, ce avea nevoi mult prea mari si poate nu stia cum sa vorbeasca, care a gresit dar si-a acceptat pedeapsa, care a sperat. Dar in aceea zi, in aceea zi...a murit. Si o stii, stii ziua aceea calduroasa, stiai ca ma vei face sa o omor...stiai...cu fiecare gest pe care-l savarseai, cu fiecare cuvant. Aceea zi...


Ma privesc iar in oglinda, amintindu-mi mai devreme de ce eram plina de sange...sunt in alt apartament acum, sunt cu I. care e aici si ma strange in brate, care imi mai aminteste din cand in cand ca nu sunt singura si stiu ca stie si ea dar o mai spun, face o cafea exceptionala( desi nu este singurul motiv pentru care imi e prietena) , care intelege, pentru ca a vazut cum m-am omorat... si stie cum e sa te omori, de multe ori cred ca a facut-o si ea. Si incerc sa imi dau sangele de pe maini, reusesc dar nu per total caci ea va ramane mereu impregnata in mine si pe mine. Ea, chiar daca a murit, e tot aici...o simt. Dar nu imi mai place de ea: e plina de vanatai, e taiata pe fata si e trista...are cearcane...are ochii pierduti si in lacrimi.. si stiu ca nu e in stare sa ma ierte sau sa ierte si nici ca ma va lasa pe mine sa uit sau sa iert.


Fumez o tigara, ma uit la ea, cum se scurteaza din ce in ce mai mult, la fumul ce-mi intra in plamani...sunt cu I. si nu plec nicaieri.