NU mai...

ce-as mai vrea sa cred but i can't... nu mai cred in nimic... si e o stare de rau, de greata, amplificata de melodii branzoase, de iubirea din jur a celorlati... de oameni care nu au stiut sa profite la momentul potrivit si imi cer mie sa cred... ce sa cred? ca oamenii se schimba, ca o sa fie mai bine... si ma prefac ca ii cred dar nu e asa... nu va mai cred... nu pot sa va mai cred.. you had your time... wasted time. si nu pot decat sa tac si sa indur si sa mai tip in perna ... pentru ca toti oamenii au o limita... si eu am avut-o... asa ca aviz celor inconstienti si celor ignoranti : nu mai cereti iubire, intelegere, credinta si iertare... daca stiti ca voi nu v-ati putea ierta de ce sa o fac eu? si ma apuca o stare de nervozitate doar cand ma gandesc ca ar trebui sa o iau de la capat... de obicei am o stare de bine dar ma satur de ea.. Nu mai sunt asa... nu mai cred...