marți, 7 februarie 2012

Cautare

Trebuia sa scriu un articol. Despre ce? As scrie despre atat de multe...Despre carti, despre filme, despre psihologie, artisti, fotografi. As scrie despre Matei Visniec, Marin Sorescu, despre filmul Amelie. Poate dupa licenta. Dar pana atunci, ma afund in aceste vise absurde, in aceste dorinte stupide, in privirea lui. Si nu ma simt bine, stiu ca nu sunt cum ar trebui sa fiu, stiu ca sunt egoista si ca evit... Evit suferinta lor si poate fericirea mea. Evit sa stau singura cu mine,, caci tot ce vad e un monstru. Evit sa-l privesc in ochi pentru ca mi-e frica de inca o dezamagire, de inca un esec. Liniste. Ma mai joc un diamond twister, mai beau o cafea, un ceai...everything remains the same. Nothing ever changes. Mi-am dat seama ca nu am avut timp sa "grieve", sa stau in bratele ei, in pijamale, sa mananc inghetata, sa-mi spuna ca o sa fiu bine. Sa-mi spuna ca ma iubeste orice ar fi. Ma prefac mult dar ea stie asta, se preface ca nu stie. Ma prefac ca sunt bine, ca sunt fericita dar ea stie. Ma prefac ca nu mi-a frica.Am nevoie sa cad dar nu acum....dupa 15 februarie...am nevoie sa cad ca sa ma pot ridica. "Ca sa invii, trebuie sa te mori"( "Versetele satanice").



Ar intelege                              ar intelege                                          ar intelege

Daca s-ar vedea cum il vad eu.

Ar intelege                             ar intelege                                            ar intelege


Poate ar intelege de ce m-am regasit in filmul "Amelie", de ce nu-mi place ananasul si banana in prajituri, de ce ador sa scriu si poate ar intelege de ce cateodata ma satur de lume, de indiferenta si ignoranta, de politica si de incercarea lor de a controla totul. Si nu sunt naiva( poate doar putin), dar am o gandire logica. Poate ar intelege de ce ascult muzica pe care o ascult si de ce am obsesiile mele. Ar intelege cate nevoi am, ca ma satur repede si ca ma plictisesc si mai repede. Oare eu sunt ei?



Ar intelege                           ar intelege                                         ar intelege


Daca m-ar vedea cum ma vad eu

Ar intelege                          ar intelege                                           ar intelege

Poate ar intelege de ce sunt aiurita si ma impiedic de orice ( chiar si de lucrurile inexistente), de ce cred ca fara carti si muzica as fi moarta, de ce imi plac lucrurile frumoase si fara vreo utilitate anume,  de ce nu pot sa-mi opresc gandurile , de ce inca il mai caut.....







Te-am cautat...Mereu te caut.... Chiar si cand esti langa mine....
Te-am cautat la birou
Te-am cautat acasa
Am iesit in frig si am stat prin zapada si printre blocuri cautandu-te....
Te-am strigat...
Te-am cautat in privirea tipei de la metrou, in vocea tipului din autobuz,
Te-am cautat dimineata la cafea,
Seara la ceai,
Ma uitam pe fereastra, sperand ca-ti voi vedea geaca...
Te-am cautat printre randuri, printre note muzicale, printre culori,
Te-am confundat de atatea ori si tot de atatea ori, organele mele faceau petrecere in mine.
Te-am cautat in vise dar te-am gasit doar de 2 ori....
Te-am cautat dar nu te-am mai gasit...
Tu nu mai erai acolo pentru mine.
Erai doar in imaginatia mea bolnava.


- De ce m-ai cautat?
- Ca vroiam sa te vad..sa stiu ca existi
- Cred ca nu ar trebui sa ma mai cauti. Ar trebui sa nu mai cauti pe nimeni si sa te gasesti pe tine. Oricum sunt aici. Sunt in capul tau.
- Nu mai vreau sa ma pierd..



Tot ce scriu ... nu o fac pentru cineva anume...de obicei o fac pentru cineva imaginar ....oricum toti oamenii sunt ireali, ei nu sunt cum ii vedem noi.... si ii cautam pe cei din capul nostru in ceilalti..in toti... din pacate incep sa cred ca nu exista si ca poate sunt schizofrenica.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu