enough...

Ma mir... ma mir ca mi-a mers... intr-o zi in care becul din bucatarie a zis ca nu ne mai vrea si ca vrea sa explodeze in mii si mii de flori, intr-o zi cand toti oamenii sunt niste roboti, nu-i nici macar ca in Vrajitorul in Oz... cand parca ai obosit sa mai astepti, de dor nici nu se mai pune problema, incerci sa-l scoti incet, incet din vocabularul tau ca ai obosit de cate ori ai rostit aceste cuvinte, intr-o zi in care cuvantul "am obosit" e des si vrea sa preia control, s-o crede presedinte mai nou, o zi in care nici Alexis Zorba parca nu mai poate salva ceva. Ma gandesc ca seful meu ar trebui sa-mi plateasca niste bine meritate ore de terapie. Gandire haotica, nimic nu se concretizeaza.. Macar sa termin mai repede cu toate proiectele, sa-mi iau un binemeritat mini-concediu, fie si de numai 3 zile.  Azi inchid mai repede.Si azi parasesc, parasesc cum a facut becul meu si ma duc acasa sa explodez. Azi parasesc biroul plin de pixuri, capsator, acte, foi, telefon. Parasesc strada, parasesc oameni si ma parasesc pe mine.