Incep sa ma dezintegrez... imi cade mana, ma uit la ea cum sta pe trotuar dar o si ignor. Nu mai am energia sa o cos la loc.... Uita-te la ea, priveste-o.... ai privit-o de atatea ori .. si acum vrei sa o salvezi? ce faci? indeparteaza-te...usor... nu cosi nimic tu... tu doar te uiti, privesti... priveste-ma cum ma dezintegrez...
Stii ce urmeaza... parul... imi cade si parul, peste tot numai par.. iar tu( vad in ochii tai)..tu vrei sa imi iei parul si sa faci codite, sa iti pui tie extensii ca sa nu ma piezi. S-a intamplat... tu doar uita-te cum ma dezintegrez.
ce ai de gand sa faci cu piciorul meu? mie nu mi-au placut niciodata picioarele mele... nu stii... lasa-l...indeparteaza-te. LASA-L!
Tu nu... tu nu... tu nu o sa imi iei nimic.. las totul strazii.. ochii mei, buzele mele, urechile mele, ma voi contopi cu strada... caci tu nu ai stiut cum sa imi spui tacand. tu nu ai stiut sa strigi si nu ai stiut sa faci cafea.
Imi umblu in sertare, arunc ce nu mai imi place si nu mai port dar mai intai trebuie sa ma mai uit o data la ele. Sa ma uit la tricoul acela pentru distractie, la rochita in care ma simteam speciala, la camasa care imi tinea de cald, la patalonii ce odata i-as fi preferat dintre toate iar lenjeria intima sa ma faca fericita. D. ar intelege. Asa ca poate maine voi studia unul din aceste obiecte vestimentare, dar le iau pe rand , rabdare, introspectie si poate si o decizie inteleapta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu