Azure Ray - November

Acum pot sa fac ce mi-am propus... sa caut prin zapada tot ce nu am gasit pana acum...ohh..cata nevoie am de muzica...de placa audio... doar ea ma poate face sa fiu eu. Poate e trist. Obisnuiam sa intreb ce ai prefera sa nu auzi sau sa nu vezi? Eu as prefera doar sa nu vorbesc. Vreau sa aud si vreau sa vad. Vreau sa simt...dar din ce in ce ma simt mai "nesimtita".i was afraid to be alone and now i'm scared that's how i'd like to be. For me, it's still november. It's still Azure ray. Nu e o stare de bine. Stiu ca am dezamagit, ca m-am razbunat pe cine trebuie, ca nu am oferit argumente pentru comportamentul meu. Stiu atat de multe lucruri dar inca ma mint singura, inca zambesc cand vreau sa plang, inca mai raspund la telefon cand as vrea sa-mi iau ochelarii de soare ce ma fac invizibila...inca sunt obligata de codurile morale sa fiu draguta, sa nu reprosez si sa am o atitudine respectuoasa. Si de multe ori ne comportam cu ceilalti cum am vrea ca ceilalti sa se comporte cu noi. Ii pedepsim pe ceilalti, pentru ca noi credem ca ar trebui sa fim pedepsiti...ii imbratisam pentru ca stim cum e sa nu o faca nimeni...incercam sa ii facem fericiti pentru ca am vrea sa fim fericiti si poate suntem prin fericirea lor. E un circuit inchis. Si poate din cauza asta, nimeni nu ar trebui sa judece...pentru ca toti oamenii au motive sa se comporte intr-un anumit fel...persoana care primeste sau nu are controlul si poate stabili anumite limite...in my head it's confusion...si evit sa vorbesc despre situatia din Romania, in momentul actual...e multa minciuna. Eu nu ma uit la televizor. Eu nu am televizor. E bine fara. M-as enerva mult prea mult. Oricum o fac, in mod inconstient. Si cred, din pacate, in tara asta. Cred ca se poate face ceva dar nu are cine... cred ca suntem luati de prosti si mintiti in fata. Cred ca ar trebui macar sa aiba bun simt sa musamalizeze totul. Dar nu. "Pentru ei, suntem viermi". Si sunt de acord cu cei care prosteteaza. Foarte bine, as face-o si eu... Dar tare mi-e frica...de faptul ca s-ar putea sa se protesteze degeaba. Si chiar daca nu sunt acolo, o simt, o simt de 22 ani incoace, cand mi s-a povestit ce s-a intamplat in '89, si parca nimic nu s-a schimbat. Nu mai vreau povesti...nu de la ei...