Acasa

I love this house. With all its imperfections. Cand sunt acasa sunt bine chiar daca sunt rau.  Probabil am facut un pact cu ea cand m-am mutat. Si chiar daca a doua zi m-a vazut plangand, m-a acceptat. E o liniste, e o zona ce mie imi trezeste mai multe amintiri decat orice altceva din Bucuresti. Nici Plevnei, cu Banel si acel om dezgustator, nici Sudului cu apartamentul acela frumos, nici Pacii, cand era el, nici Rahova, cand eram mica.. Aici, la 1 Decembrie. Mereu m-am furisat aici. Cumva, ceva m-a adus aici. Doua momente grele din viata dar aici mi-am gasit linstea. Aici am mirosit prima data mirosul bunicii mele. Aici , la cateva strazi de unde stau eu.... Iar aici sta o persoana minunata. Un bunic ce mi-ar fi placut sa fie al meu. E acel om minunat caruia i-ai dori tot binele din lume, Care de 1 Martie, a pus un martisor pozei sotiei lui, decedata fiind. Acel om ce ma lua in brate si ma pupa cu atat de mult drag... Acel bunic ce nu l-am avut niciodata. Dar pe langa faptul ca in zona e minunat iar primavara e absolut fantastica... si aici e bine, e cald... e verde si e acasa.