Mai bine te joci.
Sunt aici. In lumea mea. In caldura si in apartament nou. In bine. Chiar si cand e rau, parca tot bine e. Si ma joc. Ma joc cu Java pe care uneori ma chinui sa o inteleg. Ma joc cu nevoi, cu dor si sentimente. Doar cu ale mele. Cu ale lor nu. Incerc. Ma joc cu formare in art terapie, ma joc...
Trebuie sa va mai jucati. Atfel, you're losing your mind. Oboseala o simt dar cand ajung acasa parca e mai bine. Probleme cu somnul.. lasa-le sa vina. Acum le imbratisez. Dar ma trezesc dimineata, imi fac cafeaua si ma bucur. De prezenta lor. De soarele de afara. De mesaje. And he thinks I'm amazing. Oh, sometimes I'm so not amazing. Sometimes I fall and I hurt people. Don't we all? Wish I wouldn't. Ascult niste Byron, parca ei lucreaza cu soarele in dimineata asta. Parca ei canta exact ce gandesc.
Asteptam sa dau raul afara. Din cauza asta aici e haos. Aici se aduna tot raul meu. Toata durerea. Aici, imi iau copilul din mine, aici il fac sa zambeasca si il tin in brate. Aici imi amintesc de tot. Sa nu uit. Am vrut sa uit, sa uit ca era mai bine candva, sa uit cum era cand se oprea... Probabil inca mai incerc sa uit. Dar oamenii se pierd. Uneori e mai bine asa. Prea multi oameni.. prea multe cerinte. Dar a fost cea mai frumoasa zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu