Nu

Eu nu am ajuns acolo. Eu am fost sunata daca sunt bine. Eram bine. Cu soc. Incercand sa ma gandesc daca vreun cunoscut de al meu ar fi putut fi in acel loc. Am fost blocata de vineri seara pana luni. Poate si faptul ca dormisem 3 ore a ajutat. E teribil. Am citit diverse articole despre cele intamplate. Articole scrise de cei ce au fost acolo, de asistenti medicali, de persoane avizate. E socant. Lacrimile si emotia nu au cum sa ramana neatinse. Intr-o saptamana pe care am considerat-o proasta, plina de sentimente negative, apatie apare stirea asta. Nu, pentru mine nu a fost proasta. Prin comparatie, noi ce ne plangem ca nu avem jobul ce ne-am dorit, ca ne-a parasit iubita, ca mai avem 50 lei pana la salariu suntem un nimic. Da, stiu… Drama fiecarui om in parte este importanta. Dar drama, dragii mei ne-o facem singuri. Nu stam sa ne gandim ca altii sunt afectati de lucruri ce nu depind de ei. Totul se poate sfarsi intr-o secunda. Fara sa iti doresti, empatizezi. Asta mi s-a intamplat mie. Si atunci, vin toate. Ca tu, nu ai cum sa ii ajuti. Si ca ai fi putut fi tu sau cineva apropiat tie. Atunci viata s-ar fi oprit.

Si acum oamenii vor sa lupte. Lasa-i sa lupte. Fiecare vine cu un motiv. Motivul colectiv e ca ne doare. E ca ii doare. 

Furie. Nedreptate, Blocaj.