Am zis sa scriu. Sa dau raul afara. Ca e mult. L-ai facut pana si tu sa fie mult. Nu m-as fi asteptat. Tocmai el... Nu mai vreau sa cred nimic si in nimeni. Oare ma voi schimba vreodata?
Sunt dezamagita, o simt in piele, in creier, in tot. Sunt ca o papusa stricata. Care viseaza.Sau a visat. Am uitat. Sunt prea obosita sa plang, sa ma fac bine. E o perioada.. fac introspectii. Vorbeam azi cu A.si faptul ca sunt pisholog nu ma ajuta pentru ca eu stiu foarte bine cum ar trebui sa gestionez o situatie si faptul ca nu o fac cum trebuie ma frustreaza si mai tare. A. a inteles. El intelege.
Cum? De ce? De cand? Atatea intrebari la care nu am raspuns. Sau poate am.. dar nu vreau. Vreau sa ma simt bine, sa rad. Sa fiu Andreea . That one care te facea sa zambesti. Acum sunt Andreea care nu are timp de nimeni, nici de ea, cu cearcane...care vrea multe dar le pierde. Care isi da seama ca are 25 ani si e inspaimantata.Care sufera dar stie ca va fi mai bine. Careia ii e dor de casa si de oameni. De caldura si de momente. Care crede ca iubirea poate salva totul dar nu intalneste pe nimeni care sa creada asta. Care nu cere imposibilul. Care spera ca va fi persoana cu care vei bea cafea la batranete pe veranda... Care crede ca stie sa iubeasca dar care renunta cand se vede singura.
Odihneste-te. Respira. Mananca si indragoste-te . Chiar si de tine.
O seara frumoasa sa aveti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu