In regula

Mi-am terminat proiectul de cercetare despre graffiti... dar ma simt abandonata. Tot ce imi doresc e sa plec intr-un satuc uitat de lume, sa stau pe iarba si sa vorbesc cu cineva... sa respir aer curat. Orasul ma deprima si ma omoara in fiecare zi, cate un pic.
In tot ce facem exista un pattern. Parca faci asta de cand s-a intamplat prima data. O fi mai usor asa. Nu am de unde sa stiu and maybe i'll never know. What now? Ce fac acum? Atatea planuri si nici un chef... nici un fel de motivatie. Am avut-o saptamana trecuta cand am facut 6 recenzii in 2 zile( si nici alea intregi ca ma mai duceam si la munca, 12 ore)... am lucrat si la proiect..aveam energie... De ce oare imi trebuia acel impuls? Acel zambet? Aceea privire? Pentru ca mi-era imposibil sa find it in myself... I guess it's time dar nuuu... Ca noi asta facem cel mai bine, ne agatam de orice, pentru ca in acel orice, we find confort, acel orice ne da energie, ne motiveaza si ne  ma face sa ma uit iar la Amelie.
Uite o fotografie pe care o ador...
Nu incercati sa descifrati personajul. Imposibil de descifrat. Unimportant.