Sa fie jazz

Cred ca m-ai intelege daca ti-as spune ca astea nu sunt vremurile in care vreau sa traiesc. Desi le accept cu tot cu agitatia lor, cu viteza si cu nervii lor. Mi-ar fi placut sa fie jazz, sa fie rochite si barbati cu palarii, sa fie trasuri si sa fie frumos. Ca nici atunci nu era foarte frumos dar depinde cum vezi tu toate lucrurile. Ca pare ca nimic din ce ti se intampla nu ti se potriveste si nu se pliaza pe felul tau de a fi, cu atat mai putin modul tau de a trai sau de a iubi. De ce toata lumea pune accent pe iubire? E simplu, am fost intoxicati cu ea si acum o cautam oriunde. Putini o gasesc intr-o forma pura dar multi o transforma. E dimineata, stiu... sunt la prima cafea, o stiu si pe asta dar uneori mi se face frica sa ies in lumea de afara si m-as baga in pat, sub cearceaf, cu o carte buna si o cafea excelenta. Mi-e dor sa citesc ceva care sa ma faca sa vibrez. Maine sunt libera, poate maine imi indeplinesc visul, ma trezesc, fac o cafea si apoi un timp de lectura dar trebuie sa fie minunata si sa ma faca sa zbor.  Eventual ascult jazz si ma imbrac in rochita iar daca e cineva care vrea sa ne vedem si e de sex masculin, obligatoriu o palarie. O zi frumoasa.