Stricat

Totul e putin. Putin aerul... putini banii...putina iubirea...
Din ce in ce mai putin. Pana cand? Pana cand nimicul va exista.
Sunt bolnava... bolnava de atata ura... de atata durere.
Am vanatai, semn al amprentelor celor ce nu stiu sa mangaie, am ganglionii umflati, umflati de atata tristete, febra de la visele absurde...ce se transforma in delir, nas infundat de la atat de mult gunoi respirat, inima ce bate intr-un ritm dezordonat de parca ar fi intreaga mea viata, tusea ce ma ineaca de la atat de multa murdarie, maini reci cum au toti oamenii inima... Am si frica, hranita de vise si experiente de rahat. Am oboseala de la atat de mult sperat. Am irascibilitate, nervozitate, injuraturi... Mai da-le dracu.
Dar ai putin... spuneai ca ai putin.
Am putin din ce as fi vrut. Am mult din ce as fi vrut putin.
Am ochii stricati, am inima stricata, am creierul stricat.