Mary Poppins și Superman

Ea era un fel de Mary Poppins a zilelor noastre. Vroia să experimenteze viața, avea nevoie de feicire.
Pe el, relaxatul l-a cunoscut când afară ploua mărunt, la semafor unde se decide cine pleacă, cine rămâne, unde culorile roșu și verde devin culorile destinului. Este o hiperbolizare desigur, scrisul va rămâne mereu o hiperbolizare a minții. Neavând o umbrelă, el s-a oferit să o primească sub pleoapa lui, pardon umbrela lui. El era un fel de Superman, supererou.
De acolo, totul a decurs normal, numai că Mary Poppins avea doua umbre, iar umbrele ei aveau și ele doua umbre.
M.P. – Vrei un ceai sau o cafea? ( Iubea ceaiul, iubea și cafeaua. Când avea nevoie de fericire cafea, când vroia fericire, bea ceai.)
S. - O cafea, te rog. ( Îi plăcea și ceaiul și cafeaua. Când vroia să vorbească, bea cafea, când vroia să se relaxeze, bea ceai.)
M.P. – Atunci voi bea și eu o cafea.
Ceva se întâmplase în ultimul timp, ceva bizar. Superman nu mai ieșea din camera lui iar cu Mary Poppins vorbea din ce în ce mai rar. Tot ce făcea era sa bea ceai. Una din umbrele lui Mary Poppins a bătut într-o zi la ușa lui, Superman a deschis iar Mary Poppins avea două cafele( puteți crede că de la Starbucks dar parcă mai buna ar fi o cafea la nisip). Superman i-a arătat cana plină cu ceai verde iar ea a început să-i spună că se simte singura.
M.P.- Te minți singurcând crezi că e relaxare, e apatie.
El se uită la ea și tot ce face e să-i zâmbească timid. Ea îi varsă cana cu ceai.
M.P. – Dă-o dracu! Ia cafea și vorbește cu mine!
S. – Nu... Pleacă și lasă-mă singur.
Mary Poppins încearcă să-i ofere cafeaua. El o împinge, ea scapă cafeaua pe jos și plânge. Apoi iese trântind ușa și trântindu-i și o înjurătură. Cel mai probabil, du-te și tu dracu cu tot cu ceaiul tău!
Nu se știe de ce s-au răcit, poate probleme din trecut( S. A fost mereu singur și relaxat iar M.P. avea prea multe nevoi), poate nu se potriveau fizic sau poate și ei erau oameni obișnuiți, care în timp se răcesc având grijă de propria individualitate. Trec zile, ea închisă in cafea și el în ceai. Ea înjură cuplurile pe stradă și falsitatea, el înjură omanii care îî vorbeau.
La un singur lucru erau pe aceeași lungime de undă, fumatul excesiv.
Ea avea probleme cu inima, el cu respiratul. Nu vă închipuiti că aceasta întâmplare a avut loc într-o perioadă fără telefone, exista semafor, existau și telefoane. Dar ea îi ștersese numarul din impulsivitate și din frică. El știa să se controleze.
M.P. și-a facut o codiță împletită( îî crescuse în sfârșit părul) și a ieșit afară. Îi batea rău inima, așa că în acea cafenea băut un ceai, un ceai de fructe. El vroia să vorbească, a ieșit și și-a luat o cafenea într-o cafenea. ( Nuu... raspunsul este nuuu. Nu era aceeasi cafenea. Universul nu complotează atât de mult).
Dar dupa ce au terminat, a început să plouă mărunt. S-au întâlnit la semafor, de data aceasta ea se decisese sa-l primească sub pleoapa ei. Ea vroia fercire, a obținut-o iar el vroia să vorbească.
Rolurile s-au schimbat iar poate, nu cred dar poate uneori universul chiar complotează.