Sunt praf, sunt funingine, sunt sticlă
Când trecători mă ating, eu zbor
Unde? Nici dracul nu știe.
Probabil sunt doar un călător.

Sunt plină de ură, plictis și negru.
Tu încerci să mă colorezi cu flori,
Dar tot ce-a fost bun în mine a ars
Combustie spontană, funingine e tot ce-am rămas.

Mașini, oameni, privesc prin mine
Să devin invizibilă am vrut
Dar dacă cineva mă atinge
Mă sparg ca la început.

Și ce fac? Zbor, mor și mă sparg,
De stânci, de mașini și de asfalt,
Deși tot ce aș vrea să fac
E să dorm pe nisipși să cad.