Indiferență, aroganță.
Prefer să fiu numită arogantă.
Înainte să mor vreau să lupt pentru viață.
Copiii sunt atât de frumoși în naivitatea lor.
Omenii se prefac mereu că nimic nu s-a întâmplat, să nu le perturbe automatismele nenorocite, să nu le distrugă minunata asta de viață. E ca o pată de culoare ce trebuie neutralizată dintr-o fotografie alb negru. Ne e teamă de culori. Pata de culoare nu are ce căuta acolo. Rutina trebuie protejată impotriva socializării, anormalului. De unde rezultă că socializarea= anormală. Totul trebuie să fie la fel.
Unicitate= nuuuuu.
Uniformizare= daaaaaaa.
Fiecare zi să fie la fel. Îinteleg le dă stabilitate. Atunci se vede de la metrii depărtare instabilitatea mea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu