frica

mi-era frica...mi-era frica de mine si de ei...era real?era doar un vis?nu stiu...dar de fiecare data cand vad filmarea am acelasi sentiment...paranoia si frica...zapada cu padure verde...moarte...inlocuire...dar atat...tipete...leganat si tremurat...era un vis...dar daca era un vis de ce mai imi era frica?nu stiti..nu va doresc...nici eu nu am stiut...mi-e dor...dar nu e de ajuns...nu sunt in stare...sa vindec...sa fac un pas fara sa ma ranesc mai mult...sa ma vindec...si sper...ma maine va fi mai cald...ca el ma va vedea...ca eu ma voi ierta si il voi ierta...ca maine va fi prima zi in care nu o sa ma lovesc...ca o sa fiu mai atenta cand trec strada si cand vorbesc...si ca poate maine nu voi mai ceda...