Il ascult pe Sage Francis desi aveam chef de blues sau jazz. But some poetry on music sounds great too.
O zi f....a! Inca una si facem o saptamana. Nici macar nu mai avem pe cine sa dam vina. Ne-am asumat-o de la inceput. E doar o stare proasta care parca incearca sa ma invete. Ca nici cand e foarte rau nu e asa rau. Ca iar schimb un job, ca nu am parte de stabilitate si ca ma duc acolo unde e cel mai mult nevoie de mine. Cred eu.... Ai probleme mari? Oh, please i want to fall in love with you and fix you. I still don't know why. Maybe i need to be fixed too. Si cand iti mai vin amintiri in minte, lasa-le. Sunt acolo cu un motiv dar asta nu e nici o scuza sa stai blocat, sa versi pe altii. Nu vreau sa vars pe nimeni, poate din cauza asta mi-a fost bine singura atat de mult timp. Dureri de corp de parca ar spune ca a obosit. Dar vin eu si ii spun: noi nu ne dam batuti. Luptam pana la sfarsit iar cand vine sfarsitul nu il recunoastem.
Te gandesti prea mult la altii... La tine cine se gandeste? Nobody, honey. SO wipe your tears and let's be happy. Preiei toate starile de parca ale tale nu iti sunt suficiente. Empatizezi cu toata lumea de parca asta te face sa te simti mai bine. Ti-e dor de cartile tale si de bluza ta crem dar nici ca i-o vei mai cere vreodata pentru ca paralel. Si te trezesti in fiecare dimineata la 5 jumate... acasa sau nu... si astepti sa vezi ce se va intampla ca e o galagie in tine de parca e un party incontinuu. Dar mai dai afara prin scris sau cand plangi sa nu te vada nimeni( in ultimul timp e mult prea greu) si parca te astepti sa explodezi la un moment dat. Pentru ca "nu stiu"-ul asta te omoara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu