Aduc cafeaua in camera

Azi aduc cafeaua in camera. Ma gandesc la schimbari. Daca sa accept sau nu jobul. Probabil ca da. Ca s-ar putea sa ma mut. Chiar singura. Si desi ador singuratatea... Parca imi va fi dor. Dar poate e momentul. Dar oare as putea sa iau camera asta cu mine? O stare de nestare. Ganduri peste ganduri. Forever and a half. Missing stuff. Wanting new stuff. Dar esti blocat. Te uiti in oglinda si cauti zambetul. Dar stim cu totii ca va trece. Intr-o zi te trezesti la 6 si asculti Tom Waits. In alta zi te trezesti la 11, not giving a damn about the world. Si nici ca ai vrea sa ceri ajutorul sau sa spui ca nu mai poti ca esti TU si te descurci. Azi las la o parte draperia verde... las lumina sa intre in camera. Las sa ma invadeze. Sa ma lumineze. Las sa vina. Ca nu e vina lor. Hai sa iertam si sa ne curatam de raul asta. Sa mergem inainte cu pasi marunti si sa facem programare. Sa iertam si sa invatam. Sa ne iertam.