Mi-am cautat inspiratia.. Am cautat-o in ea... apoi in Mecanica inimii, pe care mi-am facut-o cadou de Craciun, in durere, in oboseala, in nervi si in vorbe bune. In discutia de o ora cu tata, in lacrimi si in ras, in conversatia"Ar fi mai bine sa nu ne mai vedem", in faptul ca nu stiu ce vreau si nu am ce sa cer, in faptul ca poate astept prea multe sau ca nu mai fac eforturi pentru ca nu e suficienta motivatie. In haos, in ordine, in cana de cafea, intr-o privire. In dor. Dar acum e mai bine. Lasa sa fie bine. Pentru ca nu stiu ce voi face dar nici nu ma mai agit. Ce-o fi, o fi. Cu toata nesiguranta, cu toata frica, cu toata nostalgia. Le iau pe toate si pe le pun intr-o geanta. O car cu mine si incerc sa nu arunc cu nimic in nimeni. Pana explodeaza.
Sa lasam unele decizii la o parte. Sa lasam raul, sa lasam maturitatea. In perioada asta si nu numai sa fim copii, sa zambim si sa ne bucuram de ce avem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu