Mi-e frica de
usile de la metrou.
Mi-e frica ca voi
ramane blocata intr-un loc sau un moment.
Dar el nu vede
asta, el nu mai vede nimic. A orbit de-a binelea . Si ii iert pe toti si incerc
sa ma iert si pe mine. Mai incerc sa-mi cer iertare din cand in cand. Mai plang
din cand in cand. Ma mai sufoc din cand in cand si din cand mi-e dor. Prêt de o
secunda, o zi sau o luna. Si lucrez acum intr-un loc special, intr-un loc
mirific si sunt o norocoasa ca am avut ocazia asta din nou. Si eu daca nu m-as
lasa afectata as fi cea mai fericita persoana, in cea mai frumoasa zi. Si as
veni poate la tine si ti-as spune : Tu nu stii nimic !
Dar nu mai fac
asta.
Si ma gandesc la
povestea trista a hamsterului, ma gandesc ca in aceeasi situatie suntem si noi,
ca fie constientizam sau nu.
Weird state of
mind dar am invatat se pare cum sa fiu calma in cele mai urate situatii, cum sa
depasesc multe momente grele. Dar vin altele, si mai vin oameni noi care ma fac
sa rad si oameni de la care invat si au rabdare. Oameni minunati, noi si vechi
si cu toate ca-mi lipsesc oamenii vechi, merg mai departe. Si am grija de oamenii mei.
Daca in final,
oricare ar fi si cum ar fi finalul, cum ai schimba totul ? cu ce impresie
ai vrea sa ramana oamenii despre tine daca ai muri maine ? Eu stiu cum e
sa nu spui la revedere, stiu cum e sa nu ai ocazia sa spui un pa frumos, stiu
cum e sa pierzi persoane pe care ai certitudinea ca nu le vei mai vedea
vreodata. Incep sa vreau sa spun un pa frumos fiecarei persoane care conteaza
sau nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu