Cand ascult William Fitzsimmons mi-amintesc de iarna trecuta. O iarna cruda si crunta. Dar el ma linisteste. El imi da ceea ce am nevoie: liniste. Caci eu probabil m-am nascut agitata si de foarte putine ori am fost calma. O fi si cafeaua pe care o beau in cantitati industriale sau poate starea mea generala. Sunt impresionabila, poate pentru ca nu am incredere in oameni, poate din siguranta patetica ca ei in final vor gresi. Ei, dar sunt oameni. Normal ca gresesc. Si inteleg cum poate sa iti pese de o persoana dar sa nu poti fi cu ea, inteleg de ce poate nu ai profitat cand a trebuit de cineva, inteleg cum doare si mai ales de ce. Inteleg de ce oamenii mint, de ce oamenii evita si de ce oamenii accepta, desi mi-ar placea sa nu mi se intample mie.
M-am uitat la Moonrise Kingdom, very fairytellish.Si e bine. I need to find a job. I need air.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu