Portocale

Portocale. Mirosul portocalelor mă duce cu gândul la iarnă. Iarna mă duce cu gândul la joacă. Joacă nevinovată. La muzica pe care o asculți când ești singur și lăcrimezi. La melodia lui Tori Amos, Winter.
Și vrei să te apuci de scris, să scrii o poveste frumoasă ce se termină urât sau invers. Dar deja ai rămas fără pixuri. Ți s-a terminat un pix cu albastru, ai mai luat unul cu negru dar nici el nu-și mai dorește a scrie. Așa că te mulțumești cu un pix cu roșu. Și te întrebi oare de câte ori te-ai mulțumit cu puțin...
Răspunsul inițial : de mult prea multe ori. Dar apoi te gândești că poate ai crezut că meriți puțin și din cauza asta ai avut puțin. Că poate, deși ți se dădea mult, respingeai. Oricum ai respins toate persoanele ce ți-ar fi făcut bine. Și te gândești că e atât de trist când realizezi că nu mai poți învinovăți, că doar tu te poți distruge sau te poți vindeca.
Să revenim totuși la portocale și la poveste. Ea mânca o portocală. Îi era așa bine sa-și miroasă mâinile, se transpunea acasă. El stătea în fața ei. Erau în metrou. Ea se uită la el dar imediat îți bagă capul în carte. El ar fi vrut sa-i spună “Scoate-ți capul din carte și vorbește cu mine”. Dar aceasta nu este o poveste adevarată. E o situație fără final. Ea a coborât la Păcii iar el coborâse la Politehnica. Dar a fost un moment ratat, o frumusețe ratată, o relație ratată.
Ea i-ar fi povestit despre lumânarea extraordinară pe care și-a cumpărat-o de la Yankee Candle, de termosul minunat pe care-l văzuse la Real și pe care dorea să și-l cumpere săptămâna viitoare , plus ca nu era foarte scump. De cartea pe care tocmai o terminase, “Muzică într-o limbă străină”, de prietenii ei cu care stă în apartament si cărora trebuie să le cumpere cadouri de Crăciun, de senzația minunată pe care o are atunci când , învelită fiind cu plapuma, sorbind din cana ei roșie cu fluturi ,un vin roșu fiert cu scorțișoară, stă de vorbă cu prietenii ei si povestesc, și ar sta probabil și cu el. I-ar fi povestit viața ei, dacă el ar fi avut urechi, și el ar fi ascultat-o cu ochii sclipind de parcă ar fi ascultat cu ochii. Și ea i-ar mai fi povestit de toate locurile minunate pe care ar vrea să le viziteze, deși uneori tot ce ar vrea e să stea în pijamale, singura o zi întreagă. Și el ar fi invitat-o la un ceai, într-o ceainărie frumoasă. Și ea i-ar fi spus că nu are încredere în el. Iar el , i-ar fi dat numărul de telefon și buletinul ca ea să trimită informațiile respective unui prieten, pentru a nu se mai simți în pericol. Ar fi mers împreună în ceinărie, unde ar fi băut doua ceaiuri și ar fi stat patru ore. Apoi s-ar fi despărțit la stația de metrou Dristor dar s-ar mai fi întâlnit. Si poate s-ar fi îndrăgostit reciproc. Dar el a coborât la stația de metrou Politehnica iar ea la Păcii.