El era prea matur. Pastra totusi o forma de inocenta cu care copil fiind, se juca. Cu tot ceea ce-i trecea prin maini sau minte. Se juca chiar si cu inimile celorlalti. Pentru ca el insusi nu era sigur ca o mai avea. Intreaga. Molii, nu fluturi. I-au invadat stomacul pentru ca mai apoi sa-i cucereasca inima. Ea era prea copila. Se iubeau cu dragoste. Cu toate neindeajunsurile de a fi jumatatea celuilalt. Inocenta ei deborda prin naturalete. Incitanta. Decat ar fi facut-o printr-o maturitate improvizata. Dar se iubeau. Aveau aceeasi varsta. Ii desparteau un anotimp.
nu am scris-o eu...dar mi-a placut...asa ca in aceasta postare veti gasi ce mi-a placut sa citesc...nu tot ca e imposibil...doar azi...ce mi-a placut azi...
Eu nu stiu... nu stiu sa fiu decat rational, cu r de la realitate. Eu nu stiu sa ma ghidez, eu flutur haotic. Eu nu stiu sa desenez, eu stiu sa mazgalesc. Eu nu stiu sa respir regulat si consecutiv, eu trag aer in plamani la intervale de clepsidra neregulate. Eu nu stiu sa zambesc, stiu sa indoi colturile ca sa primesc altele inapoi. Eu nu stiu sa cred. Eu nu stiu sa vad oameni. Eu nu stiu sa fiu. Eu nu stiu... Eu nu stiu sa scriu. Eu stiu... stiu haos. Eu! in lipsa de altii, doar atat. Simplu, necioplit, brutal, negru, aspru, amar... eu nu stiu sa scriu.
...tarandu-mi picioarele pe trecerea de pietoni, unu catre celalalt zicand: "sa nu-ti fie frica... suntem amandoi."
Nichita Stănescu A cumpăra un câine
A venit îngerul şi mi-a spus:
- Nu vrei să cumperi un câine?
Eu nu am fost în stare să-i răspund.
Cuvintele pe care i le-aş fi putut striga erau
lătrătoare.
- Nu vrei să cumperi un câine?
m-a întrebat îngerul, ţinând în braţe
inima mea
lătrătoare,
dând din stânga ca dintr-o coadă.
- Nu vrei să cumperi un câine?
m-a întrebat îngerul
în timp ce inima mea
dădea din sânge ca dintr-o coadă.
Marin Sorescu Sah
Eu mut o zi alba,
El muta o zi neagra.
Eu inaintez un vis,
El mi-l ia la razboi.
El imi ataca plamanii,
Eu ma gandesc un an la spital,
Fac o combinatie stralucita
Si-i castig o zi neagra.
El muta o nenorocire
Si ma ameninta cu cancerul
(Care merge deocamdata in forma de cruce)
Dar eu ii pun in fata o carte
Si-l silesc sa se retraga.
Ii mai castig cateva piese,
Dar,uite,jumatate din viata mea
E scoasa pe margine.
- O sa-ti dau sah si-ti pierzi optimismul,
Imi spune el.
- Nu-i nimic, glumesc eu,
Fac rocada sentimentelor.
In spatele meu sotia, copiii,
Soarele, luna si ceilalti chibiti
Tremura pentru orice miscare a mea.
Eu imi aprind o tigara
Si continui partida.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu