Adevar sau drog?

O noapte şi o zi drogate
Stateau de vorbă în cetate.
Una spunea că e frumoasă
Iar cealaltă că e glorioasă.


Noaptea avea o singură rugăminte
Să nu mai existe morminte,
Iar ziua cu al ei dor,
Aş vrea pe zi să mor.



Râdeau că vedeau culori,
Râdeau mai ales de nori,
Norii cu forme divine,
Dumnezeu-o minune.


Vroiau să facă schimb,
Ziua noapte să fie,
Cu-o singură fotografie,
Să dăinuie în timp.


Dar noaptea visa să zboare,
Iar ziua nu credea că moare.
Noaptea să fie visul zilei
Îşi dorea cu ardoare.


Dar dacă noaptea ar fi doar un vis,
Însemna că ziua suferă de schizofrenie,
Căci în cetate ar fi un abis,
În care ziua drogată să-mi aparţină mie.


Şi tot aveau divergenţe
Pe tema nebuniei,
N-ar fi mai uşor să fie
Doar schizofrenie?



Amândouă iubeau culorile,
Reci sau calde le-mpărţeau.
Erau surori ce-şi ţineau mâinile,
Până ingheţau.


Aş fi vrut sa fiu şi noapte şi zi,
Dar degeaba-mi doresc,
Căci noaptea şi ziua au probleme,
Pe tărâmul ceresc.


Noaptea adoarme, ziua apare,
Cu regrete neştiind dacă dispare,
Iar noaptea din mintea zilei
Devine isterică din cauza milei.