Intangibil

Cu marea, cu pământul, cu mine.
Aşa îmi păreai, aşa ai rămas...
Sau poate nu.

Şi-şi bate joc de tine, de viaţa şi de mare.
Şi tu accepţi şi taci.


Firul de nispip.
Iarba, vântul, iluzie, nimic.
Moare, incet dar sigur,
Ca o nebună bipolară
Şi nu te simţi jignită.

Cum arăt?
Spune-mi...
Am ochii stricaţi ca păpuşa ta preferată.
Am urechile murdare de la atâtea vorbe rostite fără sens.
Am gura strâmbă de la atâta ura.
Am mainile aspre de la deshidratarea cafelei.
Am picioarele obosite de la mers fără direcţie
Şi creierul meu obsedat de fantasme
În care mişună estetica urâtului încontinuu...
Dar ştiai...eşti un şarlatan
Ce mă observă,
Ce mă vede dar nu ma priveşte,
Ce mă ascultă dar nu mă aude,
Ca in „Jocul de-a vacanţa”.
Eşti un hoţ ce fură priviri şi cuvinte,
Un criminal ce ucide.

Dar şi asta ştiai.

Să-ţi spun ceva ce nu ştii:
90% din masa pământului e ocupată cu gandaci cum 90% din tine e intangibil cu mine.
Spune-mi şi tu ceva ce nu ştiu!
Nu ştii...nu te-ai priceput...
Nu m-am priceput!




Totul e un joc.
Un joc de şah,un joc de Monopoly.
Ne jucăm cu mintea noastră,corpul si sentimentele noastre şi al altora,
Cu berea vărsată pe faţa de masă...
Cu cafeaua, cu ţigările, cu tot.
Viaţa e un joc.
Eu mut un pion, tu mă ataci.
Eu iţi iau nebunul, tu imi iei o tură.
Aşa e şi cu mine şi cu tine.
Ne jucăm de parcă am avea totat viaţa la dispoziţie,
Neştiind ca viaţa e o secundă, un minut sau o ora.
Şi ce faci?
Mori jucându-te!